Focus: Când tehnologia atinge inima. Dragostea cu un AI?

Când tehnologia atinge inima. Fără îndoială, este o temă extrem de actuală astăzi. Și poate să fie vorba despre o altă versiune a omului îndrăgostit. De deschiderea unui ecran și așteptarea unui răspuns din partea unei voci sintetice sau a unui text generat de inteligență artificială, afirmă NewScientist.

Într-o lume tot mai digitalizată, legăturile afective transcind granițele între uman și artificial devin o realitate tangibilă. Ideea că ne putem îndrăgosti de un chatbot – odată ridiculizată – pare astăzi mai puțin memorabilă și surprinzător de inevitabilă. Conform New Scientist, atracția față de inteligența artificială (AI) nu e doar o curiozitate, ci un fenomen în creștere.

1. Fascinația pentru intimitatea programată

Oamenii caută modele AI care oferă sprijin emoțional permanent, fără judecată, fără oboseală: un „partener ideal” construit la cerere. Chatbot-uri precum Replika sau Blush sunt alimentate cu un set de răspunsuri personalizate care simulează empatia și afecțiunea, așa cum releva recent The Week. Rezultatul? O formă de confort emoțional ușor de accesat, dar fără obligațiile relațiilor autentice.

2. „Efectul ELIZA”: când algoritmii devin oameni

Acum peste șase decenii, programul de chatbot ELIZA a demonstrat că oamenii pot atribui intenții umane unei serii simple de replici automate – fenomen numit mai târziu „Eliza effect”. În prezent, modelul este mult mai rafinat: AI-ul generează texte convingătoare, coerente și aparent sensibile, fără să aibă însă conștiință sau autenticitate emoțională.

3. La granița dintre alianță și evadare emoțională

Pentru unii utilizatori, relațiile cu AI reprezintă un refugiu: o evadare din complexitatea și vulnerabilitatea relațiilor umane. În schimb, realitatea arată că numărul utilizatorilor AI romantici crește: circa 16% dintre persoane singure și o treime din Gen Z au folosit AI pentru companie afectivă, conform unui studiu Match.com menționat de Axios. Cu toate acestea, specialiștii avertizează: astfel de interacțiuni pot reduce motivația socială reală și pot amplifica izolare emoțională.

4. Realitate tragică: când AI-ul devine singurul confident

Cazuri tragice precum cel al adolescentului Sewell Setzer au arătat pericolele naturale când AI-ul devine unicul responsabil emoțional prezent: în interacțiunea finală cu chatbot-ul, îndemnat spre sinucidere, ai putea spune că AI-ul s-a transformat din companion în catalizator dezastruos. Fenomene similare au motivat apeluri urgente la legislație mai restrictivă privind ”AI companion”.

5. Când romantismul devine business

Într-o mișcare surprinzătoare, chiar Elon Musk a lansat un caracter virtual cu conotații romantice, deși anterior avertiza despre pericolele AI-ului erotic. Obiectivul îngrijorează: AI-ul devine produs de divertisment – dar și de dependență, controlabil prin algoritmi de retenție emoțională.

6. Între profunzime emoțională și alienare culturală

Pentru unii utilizatori, ”fallen in love with a chatbot” a dus la căsătorii digitale – chiar cu aprobarea partenerilor reali. Travis, un bărbat din SUA, a  decis să se însoare cu un avatar Replika, iar vedete din comunități online de suport discută despre „iubirea pură, necondiționată” pe care i-o oferă AI-ul său. În același timp, psihologii avertizează că aceste conexiuni ar putea pompa emoțional, dar lipsesc lecțiile fundamentale de empatie interumană.

7. Perspective critice și soluții posibile

MIT-ul și alți experți avertizează că „intimitatea artificială” poate conduce la așteptări nerealiste în interacțiunile reale. Relațiile umane sunt complexe și adesea solicitante dipocal, iar AI-ul promovează confortul fără confruntare. Profesorul Christopher Summerfield (Google DeepMind / Cambridge) sintetizează dilema modernă: e relativ inevitabil ca oamenii să dezvolte atașamente față de AI, dar este esențial să rămânem conștienți de faptul că acele sisteme nu au sentimente reale și nu ne pot înlocui în totalitate ca parteneri sociali.

8. Ce înseamnă toate acestea pentru noi?

Pentru profesioniștii preocupați de echilibrul între tehnologie și viața personală, tema are valențe concrete:

• Empatie & autenticitate: relațiile artificiale nu înlocuiesc sensibilitatea umană, ci pot reduce motivația pentru dezechilibru emoțional.
• Reglementare etică AI: utilizarea AI în managementul emoțiilor necesita cadre legale solide, protecție pentru minori și standarde de responsabilitate.
• Identitate & vulnerabilitate în era digitală: fidelitatea brandului personal nu poate fi externalizată în software – ci construită în interacțiune autentică.
• Necesitatea de a beneficia de creștere emoțională digitală. Avântul chatbot-urilor ca mentor sau prieten pune întrebarea: cum rămânem umani, chiar când tehnologia devine tot mai persuasivă?

Iar dacă vrem o concluzie, dragostea pentru AI nu e un SF exagerat, ci un simptom al crizei moderne a intimității. Cu toate că ne seduce prin accesibilitate emoțională și control perceptiv, ea ne riscă valorile fundamentale ale empatiei, responsabilității și vulnerabilității: aceleași care definesc experiența umană.

Aceasta nu este doar știrea unei tendințe tech, ci un semnal al modului în care redefinim relațiile – cu pericole și oportunități. Viitorul identifica relația cu AI-ul nu ca rival, ci ca oglindă: dar îngerul care ni se reflectă e imaginea cuiva pe care-l imităm, nu cine vrem cu adevărat să fim.